Consumul de energie pentru încalzire

Consumul de energie pentru încalzire într-o cladire trebuie sa compenseze pierderile de caldura ale acesteia catre mediul ambiant. Din valoarea acestora trebuie scazute bineînteles aporturile termice datorate ocupantilor cladirii, cele datorate diferitelor echipamente si aparate care degaja caldura precum si aporturile datorate radiatiei solare.

Pierderile de caldurã ale unei clãdiri apar pe perioada sezonului de încalzire, care în România dureaza peste 180 de zile pe an. Ele au loc prin elementele care separã spatiile interioare de mediul exterior si care alcatuiesc anvelopa clãdirii. Imaginea alaturata arata un exemplu tipic de repartizare procentuala ale pierderilor între aceste elemente.
Ponderea cea mai importantã o au pierderile de caldura prin acoperis.
Marimea pierderilor de caldura anuale ale unei cladiri se exprima în kWh / an, sau, raportat la suprafata utila locuita, în kWh / (m2 an), sau, raportat la volumul interior, în kWh / (m3 an). Aportul de caldura al instalatiilor de încalzire trebuie sa compenseze aceste pierderi si este direct proportional cu valoarea lor. Consumul de energie si cheltuielile de exploatare ale acestor instalatii variaza si ele la fel ca acest aport de caldura. Reducerea pierderilor de caldura ale unei cladiri conduce deci la diminuarea drastica a cheltuielilor cu energia consumata pentru încalzire (sub forma de gaz, combustibil lichid/solid, sau electricitate). În acelasi timp se reduc si toate efectele nefavorabile asupra mediului înconjurator asociate producerii sau utilizarii acestei energii, în special emisia de gaze cu efect de sera.
Valoarea consumului de energie primara într-o cladire, raportat la suprafata sa utila si exprimat în kWh / (m2 an), este invers proportionala cu calitatea izolatiei cladirii, asa cum se poate vedea în imaginea alaturata.
Actualmente, cele mai multe cladiri din România sunt neizolate, sau au izolatie insuficienta, ceea ce genereaza cheltuieli foarte ridicate pentru încalzirea si racirea lor si o intensa poluare a mediului înconjurator. Trecerea lor in categoria cladirilor care respecta legislatia actuala (Normativul C 107/2005) se poate face cu investitii reduse, care se recupereaza în câtiva ani. Cladirile de tipul casei pasive sunt solutia constructiva obligatorie începând din 2020, care s-a impus deja în tarile cu economie dezvoltata.
Conceptul de Casa pasiva a aparut la sfârsitul anilor ’80 si este promovat de Passiv Haus Institut Darmstadt din Germania. In conditiile climatice din România, o cladire poate fi considerata casa pasiva daca este caracterizata de:
  • un consum de energie pentru încalzire mai mic de 15 kWh / (m2 an)
  • un consum total de energie primara mai mic de  120 kWh / (m2 an)
  • conditii de confort interior (termice si de calitate a aerului) optime

Îmbunatatind acest concept, Casa Multi-Confort Saint-Gobain ofera, în plus, un excelent confort acustic, o calitate deosebita a aerului în interiorul cladirii, protectie împotriva incendiilor si siguranta.

In legislatia UE (Directiva 2010/31/UE este indicat conceptul de „cladire cu un consum de energie aproapea de zero”. Acesta este aproape identic cu cel de „casa pasiva”. Conform directivei mentionate, asimilata si in legislatia româneasca, incepând din 2020 nu se va accepta sa se construiasca decât acest gen de cladiri.

 

By |2017-08-28T09:44:50+00:00iunie 14th, 2016|Uncategorized|